POLIRITMÍE, poliritmii, s. f. Combinație de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evoluează simultan. – Din fr. polyrythmie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIRITMÍE s.f. Suprapunere de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evoluează simultan. [Gen. -iei. / < fr. polyrythmie, cf. gr. polys – numeros, rhythmos – ritm].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIRITMÍE s. f. suprapunere de linii melodice cu structuri ritmice diferite, care evoluează simultan. (< fr. polyrythmie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poliritmíe s. f., art. poliritmía, g.-d. art. poliritmíei; pl. poliritmíi, art. poliritmíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink