POLISEMÍE s. f. Însușire a unor cuvinte sau unități frazeologice de a avea mai multe sensuri; calitatea de a fi polisemantic; polisemantism. – Din fr. polysémie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLISEMÍE f. lingv. Proprietate a cuvintelor, expresiilor etc. de a avea mai multe sensuri. /<fr. polysémie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism. 2. (Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen. -iei. / < fr. polysémie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLISEMÍE s. f. calitate a unui cuvânt de a avea mai multe semnificații; polisemantism. (< fr. polysémie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLISEMÍE s. (LINGV.) polisemantism, (rar) plurisemantism, plurisemie. (~ unui cuvânt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polisemíe s. f., art. polisemía, g.-d. polisemíi, art. polisemíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink