POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLISILOGÍSM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polisilogísm s. n., pl. polisilogísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLISILOGÍSM ~e n. log. Serie de silogisme simple, în care concluzia celui premergător devine una din premisele celui următor. /<fr. polysyllogisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink