POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se întrebuințează în electrotehnică, în industria cablurilor și la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLISTIRÉN s.n. Masă plastică obținută prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLISTIRÉN s. n. masă plastică solidă, rezistentă, obținută prin polimerizarea stirenului. (< fr. polystyrène, engl. polystyrene)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLISTIRÉN s. (CHIM.) polistirol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polistirén s. m. (sil. mf. -sti-), pl. polistiréni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLISTIRÉN ~i m. Compus organic sub formă de substanță solidă, incoloră sau gălbuie, obținut prin polimerizarea stirenului și întrebuințat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyrene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink