POLITEÍST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLITEÍST. -Ă adj. Referitor la politeism, propriu politeismului. [Cf. fr. polythéiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLITÉIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al politeismului. (< fr. polythéiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLITEÍST adj., s. v. păgân.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
politeíst s. m., adj. m., pl. politeíști; f. sg. politeístă, pl. politeíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLITEÍST1 ~stă (~ști ~ste) Care ține de politeism; propriu politeismului. /<fr. polythéiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLITEÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al politeismului. /<fr. polythéiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink