POLIȚÁI, polițai, s. m. Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare, în vechea organizare a țării; polițmaistru. ♦ (În trecut) Sergent de stradă sau agent de poliție. – Din germ. Polizei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIȚÁI s. polițist, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polițái s. m., pl. polițái, art. polițáii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIȚÁI ~ m. înv. 1) Șef al poliției unui oraș sau al unei circumscripții dintr-un oraș. 2) v. POLIȚIST2. /<germ. Polizei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink