POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIȚIST I. s. m. agent, funcționar de poliție (1). II. adj. 2. de poliție, polițienesc. 2. care își exercită puterea cu sprijinul poliției. ♦ roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polițíst adj. m., s. m., pl. polițíști; adj. f., s. f. polițístă, pl. polițíste
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
POLIȚÍST adj. v. polițienesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POLIȚÍST s. polițai, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polițíst s. m., adj. m., pl. polițíști; f. sg. polițístă, pl. polițíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIȚÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) v. POLIȚIENESC. 2) (despre state și forme de guvernământ) Care își exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliție. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfășoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIȚÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Funcționar la poliție; agent la poliție. /<germ. Polizist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink