POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLOBÓC s. v. butoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polobóc (poloboáce), s. m. – 1. Butoi, bute. – 2. Nivel de apă. – Var. (Munt.) boloboc. Bg. polobok (Conev 64), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
polobóc s. n., pl. poloboáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLOBÓC ~oáce n. pop. 1) Vas făcut din doage cercuite, cu capetele mai înguste decât mijlocul, în care se păstrează vinul; butoi. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ucr. polybok
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink