Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pologi (verb tranzitiv) , pologit (adjectiv)   
POLOGÍT s. n. (Pop.) Faptul de a pologi.V. pologi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLOGÍT adj. v. culcat, doborât, tăvălit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pologít, pologítă, adj. (reg.) 1. (despre iarbă, holde, tulpini de plante etc.) doborât, culcat la pământ (de ploaie, vânt); (despre plante, maluri; în forma: pologat) cu înclinație mică. 2. (în forma: pologat) plin, încărcat, îmbelșugat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pologít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLOGÍ, pologesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage1 (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. – Din polog1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POLOGÍ ~ésc tranz. 1) (plante, mai ales cereale) A tăia cu coasa (sau cu secera) în poloage. 2) A aduna în grămezi mici. 3) A face să se pologească. /Din polog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE POLOGÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ, luând o poziție aproape orizontală (din cauza vântului sau ploii); a se pătuli; a se poligni; a se culca. /Din polog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLOGÍ vb. v. culca, doborî, tăvăli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pologí, pologésc, vb. IV (pop.) 1. a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (v.). 2. a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. 3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se strâmba, a-și schimba poziția, înclinându-se. 4. (reg.; despre pomii fructiferi: în forma: pologa) a fi încărcat, a fi plin de fructe. 5. (înv. și reg.; fig.; despre ființe) a nimici, a distruge (culcând la pământ). 6. (reg.; refl.) a cădea bolnav la pat. 7. (înv.; refl.) a se așeza, a se statornici, a se pune.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pologésc, imperf. 3 sg. pologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pologeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)