PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
poncíf s. n., pl. poncífuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PONCÍF ~uri n. livr. 1) Creație artistică ordinară, lipsită de originalitate. 2) Lucru banal; banalitate. /<fr. poncif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink