POPÍME s. f. (Pop. și fam.; colectiv) Mulțime de popi (1); preoțime. – Popă + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POPÍME f. pop. depr. (colectiv de la popă) 1) Totalitate a popilor; preoțime; cler. 2) Mulțime de popi; preoțime; cler. /popă + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POPÍME s. v. cler, preoțime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
popíme s. f., g.-d. art. popímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink