Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
POPÂNDẮU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenuÈ™ie È™i cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriÈ›ei; popândoc (1), popândeÈ› (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemiÈ™cat în faÈ›a sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeÈ› (2). – Et. nec. Cf. pop1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POPÂNDĂU s. (ZOOL.; Citellus citellus) (reg.) mitorlan, pință, popândeț, popândoc, țiștar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POPÂNDĂU s. v. guzgan, momâie, sperietoare, șoarece-de-câmp, șoarece-de-pădure, șobolan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
popândău s. m., art. popândăul; pl. popândăi, art. popândăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POPÂNDẮU ~ăi m. Mamifer rozător de câmp, de talie mică, cu ochi mari È™i coadă stufoasă, având blană galbenă-cenuÈ™ie. ◊ A sta ~ a sta drept È™i nemiÈ™cat (înaintea cuiva). /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink