Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: porc (substantiv masculin) , porci (verb tranzitiv)   
PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica).Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi, puternici și cu pieptul și abdomenul prevăzute cu peri tari (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți care conțin venin (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos, mișel. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PORCÍ ~ésc tranz. fam. 1) A face să se porcească. 2) v. A PORCĂI. /Din porc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PORCÍ mă ~ésc intranz. fam. A deveni obraznic ca un porc. /Din porc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu păr aspru, cu cap conic și picioare scurte, crescut, în special, pentru carne și grăsime. ◊ ~ sălbatic mistreț. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozător de talie medie, acoperit pe spinare și pe părți cu spini lungi și tari. ~-de-mare pește marin de talie medie, de culoare neagră, având țepi ascuțiți și veninoși. A se purta ca un ~ a se purta urât, grosolan. A mâna ~cii la jir a sforăi tare în timpul somnului. Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâțe, îl mănâncă ~cii cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri. 2) fig. depr. Om mârșav, neobrăzat. /<lat. porcus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PORCÍ, porcesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A ocărî în termeni vulgari; a înjura. ♦ Refl. A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare. – Din porc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂȘICA-PÓRCULUI s. v. gogoașă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂȘINA-PÓRCULUI s. v. buretele-cerbilor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-PÓRCULUI s. v. brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LUCEAFĂRUL-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, păiuș, piedicuță, țăpoșică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PITA-PÓRCULUI s. v. pâinea-porcului, portu-lacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLĂCINTA-PÓRCULUI s. v. talpa-ursului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) râmător, râtan, (înv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistreț (Sus scrofa) = mistreț, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan; porc sălbatic v. porc mistreț. 3. (IHT.) porc-de-mare v. scorpie-de-mare. 4. (ASTRON.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORC DE PĂDÚRE s. v. mistreț, porc mistreț, porc sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STEAUA-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URECHEA-PÓRCULUI s. v. cinsteț, lăptucul-oii, salvie, salvie austriacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
porc (pórci), s. m. – Rîmător, rîtan. – Mr. porcu, megl., istr. porc. Lat. porcus (Pușcariu 1353; Candrea-Dens., 1426; REW 6666), cf. vegl. puark, it., port. porco, prov., fr., cat. porc, sp. puerco.Der. poarcă (mr., megl. poarcă, istr. porke), s. f. (rar, scroafă; Olt., cep de butoi; joc de copii), din lat. porca (Pușcariu 1346; REW 6656), cf. it., prov., cat., port. porca, sp. puerca; porcan, s. m. (porc; Mold., grămadă de paie; ciupercă comestibilă, Hydnum imbricatum; persoană murdară și neglijentă); porcar (var. purcar, mr., megl. purcar), s. m. (păzitor de porci), ar putea proveni direct din lat. porcārius (Pușcariu 1354; Candrea-Dens., 1428; REW 6659), cf. it. porcaio, prov. porquier, fr. porcher, cat. porquer, sp. porquero, port. porqueiro); porcăraș, s. m. (purcărel; ploier, Charadrius pluvialis; pasăre, Calidris arenaria); porcărie, s. f. (turmă de porci; murdărie, mîrșăvie, lucru prost); porcesc, adj. (de porc); porcește, adv. (ca porcii); porci, vb. (a insulta, a porcăi; Mold., a mînca grăsime sau carne în zi de post), pentru ultimul sens cf. spurca; porcie, s. f. (rar, porcărie); porcime (var. porcărime), s. f. (turmă de porci); porcină, s. f. (Mold., carne de porc), probabil reprezentant al lat. porcina (Candrea-Dens., 1430); porcos, adj. (murdar; trivial,imoral); porcușor (var. porcan, porcaș, porcoi(aș), porcul(le)ț), s. m. (guvid, Gobio fluviatilis; ploier de munte, Charadrius morinellus); porșor (Trans. var. Banat părșor), s. m. (grămadă, morman), în loc porcșor (după Conev 51, din bg. părșor, care trebuie să provină din rom.); porcăreață (mr. purcăreadză), s. f. (cocină), poate direct din lat. porcarĭcius (Pușcariu 1355; REW 6658), cf. it. porchereccia. Cf. purcel, porcoi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
părul-pórcului (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pâinea-pórcului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc s. m., pl. porci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc mistréț s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc sălbátic s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc-ghimpós s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc-spinós s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)