PORTÁR, portari, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc. 2. Boier însărcinat cu paza curții domnești (și cu alte treburi de protocol, administrative etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a curții domenești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene din trecut; hatman. 3. Sportiv dintr-o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri. – Poartă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORTÁR s. 1. (înv.) portier, ușar. (~ la o casă.) 2. (IST.) ușar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.) 3. (SPORT) (englezism) goalkeeper. (~ la fotbal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORTÁR s. v. portărel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
portár s. m., pl. portári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORTÁR ~i m. 1) Om de serviciu la poarta unei întreprinderi, unei instituții sau a unei clădiri particulare. 2) Persoană care supraveghează intrarea într-un local public; ușier. 3) Jucător care apără poarta la unele jocuri sportive (fotbal, hochei, handbal etc.). /poartă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink