Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: porumb (adj.) (adjectiv) , porumb (lan; -uri) (substantiv neutru)   
PORÚMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ♦ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (IV). – Lat. palumbus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
porúmb (porúmbi), s. m.1. Porumbel (Columba palambus). – 2. Păpușoi, cucuruz (Zea mais). – 3. Varietate de scorombar (Prunus spinosa). – 4. (Adj.) Cenușiu, porumbiu. – 5. (Arg.) Lanț de aur, lanț de ceas. – Var. mold. porîmb. Mr. părumbu, purumbu. Lat. palŭmbus (Pușcariu 1359; Candrea-Dens., 1431; Tiktin, ZRPh., XL, 713; Spitzer, ZRPh., XXXIX, 108; REW 6181), cf. alb. pëljum (Philippide, II, 649), it. palombo, sp. paloma, port. pombo. Numele păpușoiului vine de la asemănarea știuletelui cu un porumbel, cf. lat. med. arundo „lance” (Silos 46), sp. carrizo. Ipoteza că ar fi vorba de un calc din bg. gălăb „porumbel”, gălăbi „porumb” (Rosetti, Influența limbii slave, 42) nu pare oportună; un împrumut cu sens opus pare mai ușor de admis. Cultura porumbului, introdusă destul de tîrziu (pe la 1680 în Munt. și pe la 1690 în Mold.; data care se citează de obicei e falsă, cf. Nicolae Costin, în 1694) a progresat repede, înlocuind cultura grîului, care era obiectul unui monopol comercial turcesc. Der. porumbă (var. mold. porîmbă), s. f. (porumbiță) a fost considerat reprezentant direct al lat. palŭmbŭla (Candrea-Dens., 1432) sau palŭmba (Candrea), ipoteză care nu este necesară; porumbac, adj. (cenușiu, murg; fluture de noapte, Sphinx euphorbiae), cf. lat. meg. palumbacius; porumbar, s. m. (crescător de porumbei; scorombar, Prunus spinosa; s.m.m hulubărie; s. n., coșar, pătul), poate direct din lat. palŭmbarium (Pușcariu 1361; Candrea-Dens., 1433; cuvîntul apare la Du Cange); porumbea, s. f. (porumbiță); porumbel, s. m. (hulub; porumbar; plantă liliacee, Muscari botryoides; păsări de hîrtie); porumbărie, s. f. (hulubărie); porumbește, adv. (ca porumbeii); porumbiște, s. f. (lan de porumb); porumbiță, s. f. (hulubiță; iubită); porumbrea (var. porumbrică), s. f. (porumbă); porumbrel, s. m. (scorombar); porumbie, s. f. (varietate de strugure). – Bg. gălăbi „porumbiță” a ajuns să însemne „porumb”, probabil prin calc din rom. (Tiktin; Mladenov, Spisanie za bălg. Akademija, XLIII, 93).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
porúmb adj. m., pl. porúmbi; f. sg. porúmbă, pl. porúmbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porúmb (plantă, știulete, pasăre) s. m., pl. porúmbi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porúmb (semănătură, lan) s. n., pl. porúmburi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORÚMB1 (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenușie-albăstruie. /<lat. porumbus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PORÚMB2 ~i m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă și viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescențe spiciforme și cu fructe în formă de știuleți. 2) Știuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunțe dezghiocate de pe știuleți. /<lat. porumbus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PORÚMB3 ~i m. pop. v. PORUMBEL. /<lat. porumbus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂINĂ DE PORÚMB s. mălai, (reg.) făină de păpușoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GUȘA-PORÚMBULUI s. v. gușa-porumbelului, odolean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORUMBUL-CÚCULUI s. v. porumbel, rodul-pământului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gúșa-porúmbului / gúșa-porumbélului (bot.) s. f., g.-d. art. gúșei-porúmbului / gúșei-porumbélului
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mólia-porúmbului s. f. (sil. -li-a)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)