Dex porumbei

PORÚMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ♦ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (IV). – Lat. palumbus.

PORÚMBĂ¹, porumbe, s. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; scoroambă. – Lat. palumba.

PORÚMBĂ², porumbe, s. f. (Pop.) Porumbiță. – Porumb + suf. -ă.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă¹. 2. S. m. (Bot.) Porumbar¹. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORÚMB¹ ~ă (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenușie-albăstruie. /<lat. porumbus

PORÚMB² ~i m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă și viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescențe spiciforme și cu fructe în formă de știuleți. 2) Știuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunțe dezghiocate de pe știuleți. /<lat. porumbus

PORÚMB³ ~i m. pop. v. PORUMBEL. /<lat. porumbus

PORÚMBĂ ~e f. Fruct al porumbarului. /<lat. palumba

PORUMBÉL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

FĂINĂ DE PORÚMB s. mălai, (reg.) făină de păpușoi.

GUȘA-PORUMBÉLULUI s. v. odolean.

GUȘA-PORÚMBULUI s. v. gușa-porumbelului, odolean.

PORÚMBĂ s. (BOT.) porumbea, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

PORÚMBĂ s. v. porumbiță.

PORUMBEÁ s. v. porumbar, porumbel, porumbiță.

PORUMBEÁ s. (BOT.) porumbă, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbelului se numește ~.)

PORUMBÉL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, po-rumbul-cucului.

PORUMBÉL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.

PORUMBEL-DE-MÁRE s. v. martin, pescar râzător, pescăruș.

PORUMBUL-CÚCULUI s. v. porumbel, rodul-pământului.

porúmb (porúmbi), s. m. – 1. Porumbel (Columba palambus). – 2. Păpușoi, cucuruz (Zea mais). – 3. Varietate de scorombar (Prunus spinosa). – 4. (Adj.) Cenușiu, porumbiu. – 5. (Arg.) Lanț de aur, lanț de ceas. – Var. mold. porîmb. Mr. părumbu, purumbu. Lat. palŭmbus (Pușcariu 1359; Candrea-Dens., 1431; Tiktin, ZRPh., XL, 713; Spitzer, ZRPh., XXXIX, 108; REW 6181), cf. alb. pëljum (Philippide, II, 649), it. palombo, sp. paloma, port. pombo. Numele păpușoiului vine de la asemănarea știuletelui cu un porumbel, cf. lat. med. arundo „lance” (Silos 46), sp. carrizo. Ipoteza că ar fi vorba de un calc din bg. gălăb „porumbel”, gălăbi „porumb” (Rosetti, Influența limbii slave, 42) nu pare oportună; un împrumut cu sens opus pare mai ușor de admis. Cultura porumbului, introdusă destul de tîrziu (pe la 1680 în Munt. și pe la 1690 în Mold.; data care se citează de obicei e falsă, cf. Nicolae Costin, în 1694) a progresat repede, înlocuind cultura grîului, care era obiectul unui monopol comercial turcesc. Der. porumbă (var. mold. porîmbă), s. f. (porumbiță) a fost considerat reprezentant direct al lat. palŭmbŭla (Candrea-Dens., 1432) sau palŭmba (Candrea), ipoteză care nu este necesară; porumbac, adj. (cenușiu, murg; fluture de noapte, Sphinx euphorbiae), cf. lat. meg. palumbacius; porumbar, s. m. (crescător de porumbei; scorombar, Prunus spinosa; s.m.m hulubărie; s. n., coșar, pătul), poate direct din lat. palŭmbarium (Pușcariu 1361; Candrea-Dens., 1433; cuvîntul apare la Du Cange); porumbea, s. f. (porumbiță); porumbel, s. m. (hulub; porumbar; plantă liliacee, Muscari botryoides; păsări de hîrtie); porumbărie, s. f. (hulubărie); porumbește, adv. (ca porumbeii); porumbiște, s. f. (lan de porumb); porumbiță, s. f. (hulubiță; iubită); porumbrea (var. porumbrică), s. f. (porumbă); porumbrel, s. m. (scorombar); porumbie, s. f. (varietate de strugure). – Bg. gălăbi „porumbiță” a ajuns să însemne „porumb”, probabil prin calc din rom. (Tiktin; Mladenov, Spisanie za bălg. Akademija, XLIII, 93).

gúșa-porúmbului / gúșa-porumbélului (bot.) s. f., g.-d. art. gúșei-porúmbului / gúșei-porumbélului

mólia-porúmbului s. f. (sil. -li-a)

porúmb adj. m., pl. porúmbi; f. sg. porúmbă, pl. porúmbe

porúmb (plantă, știulete, pasăre) s. m., pl. porúmbi

porúmbă (fruct, porumbiță) s. f., g.-d. art. porúmbei; pl. porúmbe

porumbeá (fructul porumbarului, porumbiță) s. f., art. porumbeáua, g.-d. art. porumbélei; pl. porumbéle

porumbél adj. m., pl. porumbéi; f. sg. porumbeá, pl. porumbéle

porumbél (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii

porumbél călătór s. m. + adj.

porumbél-râzătór s. m.