Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PORÚNCÄ‚, porunci, s. f. 1. DispoziÈ›ie (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate È™i care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ◊ Loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ◊ Expr. (ÃŽnv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziÈ›ia sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) PorunceÈ™te! porunciÈ›i! ♦ (Reg.) Ordin de chemare în armată. 2. (ÃŽnv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală. 3. (ÃŽn religia creÈ™tină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (ÃŽnv. È™i pop.) Lege morală; învățătură, precept. [Var.: (reg.) poróncă s. f.] – Din porunci (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORÚNCĂ s. 1. v. dispoziție. 2. v. ordin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORÚNCĂ s. v. chemare, învățătură, nor-mă, ordin, precept, principiu, regulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
porúncă s. f., g.-d. art. porúncii; pl. porúnci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PORÚNCÄ‚ ~ci f. DispoziÈ›ie, scrisă sau orală, a unei autorități sau a unei persoane oficiale, care urmează să fie îndeplinită; ordin; comandă. ◊ Cele zece ~ci v. DECALOG. Poruncă! porunceÈ™te! porunciÈ›i! [G.-D. poruncii] /v. a porunci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CELE ZECE PORÚNCI s. (BIS.) decalogul (art.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)