Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
POSESIÚNE, posesiuni, s. f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (ÃŽnv.) Proprietate (de pământ); moÈ™ie. 3. Èšară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-.Var.: posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSESIÚNE s.f. 1. Drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. Colonie, țară, teritoriu exploatat de o persoană sau de un stat. [Pron. -si-u-, var. posesie s.f. / cf. fr. possession, lat. possessio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. colonie1 (2). 3. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. (< fr. possession, lat. possessio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POSESIÚNE s. 1. deținere, posedare, stăpânire. (~ unui bun material.) 2. v. proprietate. 3. stăpânire, (fig.) mână. (Are în ~ documentele ...) 4. v. colonie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POSESIÚNE s. v. arendă, domeniu, latifundiu, moșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
posesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. posesiúnii; pl. posesiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSESIÚNE ~i f. 1) v. A POSEDA. ◊ A intra în ~ a deveni stăpân (a ceva). 2) înv. Proprietate de pământ; moÈ™ie. 3) Èšară slab dezvoltată, aflată sub dominaÈ›ia unui stat expansionist; colonie. [G.-D. posesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. possession, lat. possessio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)