POSESÍV, -Ă, posesivi, -e, adj. 1. (Gram.; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenență, de dependență. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din fr. possessif, lat. possessivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSESÍV, -Ă adj. 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenența. 2. (Fam.) Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [Cf. fr. possessif, lat. possessivus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSESÍV, -Ă adj. 1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenența. 2. care manifestă, trădează spirit de posesor. (< lat. possessivus, fr. possessif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
posesív adj. m., pl. posesívi; f. sg. posesívă, pl. posesíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSESÍV ~e adj. (despre pronume, adjective, articole) Care exprimă posesia sau apartenența. /<fr. possessif, lat. possessivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink