Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: postpune (verb tranzitiv) , postpunere (substantiv feminin)   
POSTPÚNERE, postpuneri, s. f. Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (uneori făcând corp comun cu acestea); postpoziție. – V. postpune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSTPÚNERE s.f. Procedeu gramatical prin care anumite particule, sufixe etc. cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (făcând uneori corp comun cu acestea). [< postpune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSTPÚNERE s. f. atașare a unui cuvânt, a unei silabe, particule neaccentuate la cuvântul precedent; encliză, postpoziție. (< postpunere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POSTPÚNERE s. (GRAM.) encliză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
postpúnere s. f. (sil. mf. post-), g.-d. art. postpúnerii; pl. postpúneri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSTPÚNE, postpún, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POSTPÚNE postpún tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propoziții) A plasa în urma unei alte unități de același fel. /post- + a pune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSTPÚNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
postpúne vb. (sil. mf. post-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpún, 1 pl. postpúnem; conj. prez. 3 sg. și pl. postpúnă; part. postpús
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)