Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: postpune (verb tranzitiv) , postpus (adjectiv)   
POSTPÚS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus.V. postpune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSTPÚS adj. (GRAM.) enclitic, (rar) postpozitiv. (Poziția ~ a unui articol.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Postpus ≠ antepus
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
POSTPÚNE, postpún, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POSTPÚNE postpún tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propoziții) A plasa în urma unei alte unități de același fel. /post- + a pune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POSTPÚS ~să (~și, ~se) 1) v. A POSTPUNE. 2) (despre părți de vorbire) Care se pune după cuvântul determinat; plasat după cuvântul determinat. /v. a postpune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSTPÚNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
postpúne vb. (sil. mf. post-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpún, 1 pl. postpúnem; conj. prez. 3 sg. și pl. postpúnă; part. postpús
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)