potigáci, potigáce, s.n. (reg.) 1. băț, nuia de care se leagă sfoara undiței sau care fixează vârșa ori vintirul pe fundul apei; coidac. 2. bîț, prăjină înfiptă în pământ, pe care se atârnă la uscat vârșele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink