Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTRICÁLĂ s. 1. (TEHN.) preducea, (reg.) patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. preducea, (reg.) pușcătură. (Semnul numit ~ făcut cu preduceaua la urechile oilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potricálă2, potricále, s.f. (reg.) fotografie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
potricálă (-ắli), s. f. – Priboi, sulă. Sl. protykati „a găuri” (Cihac, II, 282; Tiktin), cf. slov. pretikalo, rus. protykalo.Der. potricăli, vb. (a găuri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
potricálă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricálei; pl. potricále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTRICÁLĂ ~e f. pop. 1) Instrument de metal, ascuțit la vârf, folosit pentru a face găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn). 2) Gaură făcută cu un astfel de instrument. /<rus. protykalo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)