Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
POTRICĂLÍRE, potricăliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) potricăli și rezultatul ei. – V. potricăli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
potricălíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricălírii; pl. potricălíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POTRICĂLÍ ~ésc tranz. pop. 1) (curele sau urechile vitelor) A găuri cu potricala. 2) A face să se potricălească. /Din potricală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE POTRICĂLÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se găuri prin uzare. /Din potricală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POTRICĂLÍ vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTRICĂLÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potricălí vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălésc, imperf. 3 sg. potricăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. potricăleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink