POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. dușmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTRÍVNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care se împotrivește. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink