POVESTITÓR, -OÁRE, povestitori, -oare s. m. și f. Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POVESTITÓR s. narator, (reg.) povestar, povestaș, povestelnic. (~ul și-a întrerupt povestirea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
povestitór s. m., pl. povestitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POVESTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care povestește. 2) Persoană care are darul de a povesti frumos; narator. 3) Autor de povești. /a povesti + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
povestitoáre s. f., g.-d. art. povestitoárei; pl. povestitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink