Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prăbuși (verb tranzitiv) , prăbușit (adjectiv)   
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. 1. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂBUȘÍT adj. 1. v. dărâmat. 2. v. căzut. 3. surpat, (pop.) ponorât. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povârnit. (Un mal ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din scr. probušiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRĂBUȘÍ ~ésc tranz. A face să se prăbușească. /<bulg. probusa(se)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRĂBUȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte masive) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se. 2) (despre guverne sau regimuri reacționare) A cădea de la putere (fiind depășit de evenimente). 3) (despre ființe) A cădea sau a se lăsa cu toată greutatea corpului; a se trânti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăvăli. 5) fig. (despre planuri, speranțe, vise etc.) A se risipi până la dispariția completă; a înceta să mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cădea într-o stare inferioară celei precedente; a regresa; a decădea. /<bulg. probusa(se)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRĂBUȘÍ vb. 1. v. dărâma. 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe el.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. v. cădea. 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălțime, formând o cascadă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRĂBUȘÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăbușí (prăbușésc, prăbușít), vb.1. A se prăvăli, a da jos. – 2. A ruina, a demola. – 3. A trînti, a cufunda. Sb. probušiti, bg. probušam „a perfora” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39). – Der. prăbușitură, s. f. (ruină; loc pietros).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prăbușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăbușeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)