Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prăpăstui (verb tranzitiv) , prăpăstuire (substantiv feminin)   
PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Faptul de a (se) prăpăstui; prăvălire, rostogolire, distrugere, moarte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
prăpăstuíre, prăpăstuíri, s.f. (pop.) 1. rostogolire în adânc, prăvălire la mare adâncime. 2. (fig.; reg.) istovire sufletească.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prăpăstuíre s. f., pl. prăpăstuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli la vale, a (se) prăvăli de la înălțime. ♦ Refl. (Înv.) A se pierde, a se prăpădi, a muri. 2. Refl. A se năpusti, a năvăli, a da buzna. – Din prăpastie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PRĂPĂSTUÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, prăvăli, precipita, repezi, rostogoli, sări, tăbărî, zvârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăpăstuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpăstuiésc, imperf. 3 sg. prăpăstuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăpăstuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)