Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: practica (verb tranzitiv) , practicare (substantiv feminin)   
PRACTICÁRE, practicări, s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRACTICÁRE s.f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; folosire, aplicare. [< practica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRACTICÁRE s. 1. exercitare, profesare. (~ unei profesiuni.) 2. v. cultivare. 3. folosire, întrebu-ințare, utilizare. (~ unui obicei străvechi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
practicáre s. f., g.-d. art. practicării; pl. practicări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. l, A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea.Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaura într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRACTICÁ práctic tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a profesa; a exercita. ~ ingineria. ~ sportul. ~ un mod de viață sănătos. 2) rar A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza; a uzita. /<fr. pratiquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRACTICÁ vb. I. tr. A pune în practică. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. práctic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRACTICÁ vb. tr. a pune în practică. ◊ a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (după fr. pratiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRACTICÁ vb. 1. v. profesa. 2. v. cultiva. 3. v. juca. 4. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRACTICÁ vb. v. aplica, folosi, întrebuința, utiliza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
practicá, practicále, s.f. (înv.) 1. proces-verbal. 2. permisiune de trafic dată unui vapor; autorizație de a face negoț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
líberă práctică adj. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
practicá vb., ind. prez. 1 sg. práctic, 3 sg. și pl. práctică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)