PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÁFTORIȚĂ ~e f. v. PRAFTURĂ. ◊ A face (pe cineva) ~ a face de râs (pe cineva). /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. [Var.: prăftuí vb. IV] – Din praftură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PRÁFTORIȚĂ s. praftură, stropitoare, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. și Munt.) stropelniță. (~ fierarului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
praftorí, praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
práftoriță, práftorițe, s.f. 1. (pop.) praftură (v.). 2. (reg.) foale de fierărie. 3. (reg.) popă (la jocurile de cărți).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
praftorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. praftorésc
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
práftoriță s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink