PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (1.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÁFTURĂ s. v. praftoriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
práftură s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÁFTURĂ ~i f. Pămătuf (din fire de păr, fâșii de tei, din paie etc.) folosit la stropirea fierului înfierbântat, a cărbunilor încinși sau la scoaterea spuzei din cuptor. /praftură + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink