Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PRAMÁTIE, pramatii, s. f. (Fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRAMÁTIE s. v. canalie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pramátie (pramátii), s. f.1. Soi, specie, tip. – 2. Lichea, pușlama. – Mr. prămătie „marfă”, megl. primătiiă „marfă”. Ngr. πραμμάτεια „marfă” (Gáldi 235).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pramátie s. f. (sil. -ti-e), art. pramátia (sil. -ti-a), g.-d. art pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRAMÁTIE ~i f. Persoană josnică și amorală. [G.-D. pramatiei; Sil. -ti-e] /<ngr. pragmatía
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)