Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÂNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiază, prânzare, (Ban., Transilv., Maram. și Mold.) gustare. (Luăm împreună ~ul?) 2. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) 3. v. amiază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÂNZ s. v. miazăzi, micul dejun, panahidă, parastas, pomană, sud.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prânz s. n., pl. prânzuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÂNZ ~uri n. 1) Masă luată la amiază. ◊ ~ul (cel) mic a) masă de dimineață; b) timpul când se ia această masă. 2) Mâncare consumată la amiază. 3) Timpul mesei de la amiază. ◊ Înainte de ~ perioada de timp din prima jumătate a zilei; înainte de amiază; înainte de masă. /<lat. prandium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
prînz (prấnzuri), s. n.1. Masa de la mijlocul zilei. – 2. Ora 12 la miezul zilei. – Mr. prîndzu. Lat. prandium (Pușcariu 1389; Candrea-Dens., 1451; REW 6730), cf. vegl. prints, it. pranzo (logud. prandzu). – Der. prînzi, (mr. prîndzu, prîndzăscu, megl. prundzos), vb. (a mînca ‹ de prînz ›), din lat. prandĕre cu schimb de conjug. (Densusianu, Hlr., 148; Pușcariu 1390; Candrea-Dens., 1452; REW 6728), cf. vegl. prendar, calabr. pranziare „a mînca bine”, logud. prandere; prînzare, s. f. (masa de prînz); prînzișor, s. n. (micul dejun, masa de dimineață; Banat, pomana de nouă zile după moarte).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
după-prânz adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)