Dex prapur

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. Steag ostășesc din țările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (Înv.) Steag ostășesc, flamură. ♦ Pânza steagului. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte servicii religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele. [Pl. și: (n.) prapure. – Var.: prápor s. m.] – Slav (v. sl. praporŭ).

PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard.

prápur (-re), s. n. – 1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluție puțin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς „diafragmă” (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom. – Der. praporcic (var. prapurcic), s. m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv.

prápur s. m., pl. prápuri

PRÁPUR ~e n. 1) înv. Steag militar care era purtat de ostași în vârful lăncii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnități sau procesiuni religioase. 3) pop. Înveliș membranos al organelor cavității abdominale; peritoneu. /<sl. praporu