Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu nici un preț = pentru nimic în lume, în nici un caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentru o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREȚ s. 1. cost, valoare. (~ al unei mărfi.) 2. v. tarif. 3. v. căutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREȚ s. v. importanță, însemnătate, jertfă, jertfire, plată, răsplată, recompensă, sacrificare, sacrificiu, semnificație, sens, tâlc, valoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Preț ≠ dispreț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
preț (préțuri), s. n.1. Sumă de bani dată pentru un bun. – 2. Valoare. – 3. Echivalent. Lat. prĕtium (Pușcariu 1377; Candrea-Dens., 1442; REW 6746), cf. it. prezzo, prov. pretz, cat. preu, sp. prez.Der. prețui, vb. (a valora, a aprecia; a costa); prețuitor, adj. (apreciator, amator de lupte cu tauri); prețuială, s. f. (valoare, estimare); prețălui (var. prețelui), vb. (Mold., a valora, a estima); prețăluitor, s. m. (evaluator, estimator); prețios, adj., din fr. précieux; prețiozitate, s. f. (caracter al prețioaselor din sec. XVII), din fr. préciosité. Miklosich, Slaw. Elem., 41, îl lega pe a prețălui cu sl. prĕcĕniti.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
preț s. n., pl. préțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREȚ ~uri n. 1) Expresie bănească a valorii unei mărfi; suma de bani cu care se poate vinde sau cumpăra ceva. ~ de contract. ~ cu amănuntul. ◊ A avea ~ a) a se vinde ușor; b) a avea valoare. De ~ scump; prețios. Cu orice ~ a) oricât de mult ar costa; b) prin orice mijloace. Cu nici un ~ în nici un caz. ~ (ca) de... cam; aproximativ. 2) Calitate deosebită; merit. ◊ A ajunge la ~ a ajunge să fie apreciat; a căpăta valoare. A pune ~ pe ceva a trata cu considerație; a prețui; a aprecia. A ști ~ul a ști ce valorează (cineva sau ceva). /<lat. pretium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)