Dex prea

PREA adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă. A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă. (Fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea puțin. 2. Element de compunere care înseamnă „foarte”, „peste măsură” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din sl. prĕ.

PREA adv. Peste măsură (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afară (sau ~ de tot) a fi ieșit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rău; potrivit; așa și așa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. prĕ

PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Rochie ~ scurtă.) 2. tocmai. (Nici tocmai tânără, nici ~ bătrână.)

PREA adv. v. foarte.

preá adv. – 1. Foarte, excesiv. – 2. (Cu negație) Mult, suficient. – Var. Mold. pre. Lat. prae (Densusianu, Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707). Der. din sl. prĕ „foarte” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși sl. a produs în rom. pref. prea-, cu același sens din sl.: preacurat, foarte curat. În general, pref. prea- nu a fost productiv în rom., și se folosește numai în der. artificiale, calchiate din sl. și de uz exclusiv literar: preacîntat, adj. (lăudat), după sl. prĕpĕtŭ; preacovîrși, vb. (a întrece), cf. sl. prĕvŭziti; preacuvios, adj. (foarte cuvios), după sl. prĕpodobinŭ; etc. Toate aceste cuvinte sînt înv. și cultisme, fără circulație reală.

prea adv.

prea-preá adv.