PREASFINȚÍA, preasfințiile, s. f. art. (Urmat de un adj. pos.) Termen respectuos de adresare sau titulatură respectuoasă pentru arhierei; preasfințit. – Prea + sfinție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREASFINȚÍA s. art. v. preasfințit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREASFINȚÍE ~i f. (la forma articulată, urmat de un adjectiv posesiv la pers. 2 sau 3 constituie o formă de adresare respectuoasă către arhierei) Înaltă sfinție. [G.-D. preasfinției] /prea + sfinție
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Preasfințía sa s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfințíei sále; abr. P.S.S.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Preasfințía ta s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-) g.-d. Preasfințíei tále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Preasfințía voástră s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfințíei voástre; pl. Preasfințíile voástre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink