PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECÁUT, -Ă adj. Prevăzător, prudent, circumspect. [Pron. -ca-ut. / < lat. precautus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRECÁUT, -Ă adj. care acționează cu deosebită atenție; prevăzător, prudent, circumspect. (< lat. praecautus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PRECÁUT adj. v. prudent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Precaut ≠ imprudent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
precáut (sil. -ca-ut) adj. m., pl. precáuți; f. sg. precáută, pl. precáute
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECÁUT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe (orientându-se bine în mediul înconjurător); care acționează luând toate măsurile de prevedere; prevăzător; prudent; circumspect. [G.-D. -ca-ut] /<lat. praecautus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink