PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECEDÉNȚĂ s.f. Faptul de a preceda; precedent. ♦ Caz de precedență = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. [Cf. fr. précédence, it. precedenza, lat. praecedentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRECEDÉNȚĂ s. f. faptul de a preceda în timp sau în spațiu; precedent. ♦ caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. (< fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRECEDÉNȚĂ s. v. precedent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECEDÉNȚĂ ~e f. Fapt precedent. ◊ Caz de ~ caz precedent care poate servi ca referință pentru cazuri similare. /<fr. précédence, it. precedenza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink