Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECEPTÓR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRECEPTÓR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRECEPTÓR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tânăr.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECEPTÓR ~i m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)