Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECUVÂNTÁRE s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
precuvântáre s. f., pl. precuvântări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECUVÂNTÁRE ~ări f. înv. Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; predoslovie; prefață; prolog. /pre- + cuvântare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
precuvântá, precuvântéz, vb. I (înv.) 1. a scrie, a face o precuvântare (v.), o prefață; a prefața. 2. (despre discursuri) a ține un discurs.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
precuvântá vb., ind. prez. 1 sg. precuvântéz, 3 sg. și pl. precuvânteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
precuvântá vb., ind. prez. pers. 1 sg. precuvântez (precuvintez)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)