Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDECESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDECESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor. II. s. m. (pl.) strămoși, înaintași. (< fr. prédécesseur, lat. praedecessor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDECESÓR s. antecesor, înaintaș, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte mergător, (înv., Bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Predecesor ≠ succesor, urmaș
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
predecesór s. m., pl. predecesóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREDECESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; premergător; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoană care a precedat generația actuală; strămoș. /<fr. prédecesseur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
predecesoáre s. f., g.-d. art. predecesoárei; pl. predecesoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)