PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. Predestinare. – Din fr. prédestination.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDESTINÁȚIE s.f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V. fatalism. [Gen. -iei, var. predestinațiune s.f. / < fr. prédestination, it. predestinazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDESTINÁȚIE s. f. predestinare. (< fr. prédestination, lat. praedestinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDESTINÁȚIE s. v. fatalism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREDESTINÁȚIE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predestináție s. f., pl. predestináții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink