PREDETERMINÁȚIE, predeterminații, s. f. (Rar; în unele concepții filozofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDETERMINÁȚIE s.f. Predeterminare. [Gen. -iei. / cf. fr. prédétermination, it. predeterminazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDETERMINÁȚIE s. f. predeterminare. (< fr. prédétermination)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDETERMINÁȚIE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predetermináție s. f. (sil. -ți-e), art. predetermináția (sil. -ți-a), g.-d. art. predetermináției; pl. predetermináții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink