PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate 2). – Din fr. prédicament.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDICAMÉNT s.n. (Fil.) Categorie; noțiune fundamentală. [Cf. fr. prédicament, it. predicamento].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDICAMÉNT s. n. (fil.) categorie, noțiune fundamentală (substanță, cantitate, calitate etc.). (< fr. prédicament, it. predicamento)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDICAMÉNT s. v. categorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predicamént s. n., pl. predicaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink