PREDICATIVITÁTE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDICATIVITÁTE f. lingv. Caracter predicativ. /pedicativ + suf. ~itate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREDICATIVITÁTE s.f. (Liv.) Caracter predicativ. [< predicativ + -itate, după rus. predikativnosti].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDICATIVITÁTE s. f. însușire a unui cuvânt de a avea funcție de predicat. (< predicativ + -itate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
predicativitáte s. f., g.-d. art. predicativității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink