PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDISPOZÍȚIE s.f. Dispoziție naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispozițiune s.f. / cf. fr. prédisposition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDISPOZÍȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDISPOZÍȚIE s. 1. v. aptitudine. 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predispozíție s. f. → dispoziție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREDISPOZÍȚIE ~i f. 1) Dispoziție naturală; atracție înnăscută spre o anumită activitate; înclinație; vocație. 2) Stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli. /<fr. prédisposition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink