Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: predispune (verb tranzitiv) , predispunere (substantiv feminin)   
PREDISPÚNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDISPÚNERE s. v. predispoziție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predispúnere s. f. → dispunere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREDISPÚNE predispún tranz. 1) (persoane) A face să aibă o anumită stare de spirit sau dispoziție; a dispune din timp. ~ la o muncă creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (față de anumite boli). /<fr. prédisposer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDISPÚNE vb. (înv.) a supune. (E ~ la obezitate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predispúne vb. → dispune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)