PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. (Livr.) Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREEMINÉNȚĂ s.f. Superioritate netă. [Pron. -pre-e-. / cf. fr. prééminence, lat. praeeminentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREEMINÉNȚĂ s. f. 1. demnitate, privilegiu al unui rang. 2. superioritate (în rang, în merite). (< fr. prééminence, lat. praeeminentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREEMINÉNȚĂ s. v. superioritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preeminénță s. f. → eminență
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREEMINÉNȚĂ ~e f. Caracter preeminent. [Sil. pre-e-] /<fr. prééminence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink