PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFAȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor de prefețe. [< prefața + -tor, după fr. préfacier, it. prefatore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFAȚATÓR, -OÁRE s. m. f. autor de prefețe. (< prefața + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREFAȚATÓR s. (rar) prefațier. (~ al unui roman.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREFAȚATÓR ~i m. Persoană care scrie prefața unei cărți. /a prefața + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
prefațatoáre s. f., g.-d. art. prefațatoárei; pl. prefațatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink